În cei 500 de km de test am umblat cu Honda Accord pe drumuri bune sau rele şi am înţeles un lucru. Maşina asta nu este o alternativă la germanele premium, ci este o berlină de clasa D, premium, cu multe atuuri. Până la urmă nu înţeleg de ce ai prefera un BMW, să zicem, în detrimentul unei Honda Accord. E doar o chestiune de percepţie socială; percepţie greşită.
Maşina de test avea sub capotă un propulsor de 2,2 litri, diesel şi o cutie automată cu 5 trepte. Puţin, mi-am spus, puteau să vină, şi ei, cu 6 trepte. Total greşit! Cele 5 trepte s-au dovedit arhisuficiente după ce maşina a ajuns uşor, şi subliniez, uşor, la 200 de km/h. Cu 6 trepte probabil consumul ar fi chiar mai redus, însă o medie de 7,6 litri la 100 de km pentru un motor de 2,2 litri este un rezultat bun. Prestaţia cuplului cutie/motor îmi împinge mâna spre nota 9 la acest capitol.
Honda Accord stă la capitolul stabilitate chiar mai bine decât cuplul motor/cutie. Este al treilea Accord de test (după 2,2 litri MT6 şi 2,4 litri AT break) şi aceeaşi concluzie. Stă excelent pe şosea şi chiar face spectacol pe serpentine. Parcă aş cere din nou maşina la test doar pentru scârţâitul roţilor pe Cheia.
Pe drum
Este senzaţional faptul că sistemele de control al stabilităţii intervin discret, astfel ai senzaţia că ştii să te dai cu maşina, cu pedala de acceleraţie la fund, pe orice fel de drum. Un plus de „fun“ se obţine dacă te obişnuiesti să schimbi treptele de la clapetele din spatele volanului. Faptul că se poate conduce şi într-un mod semi-automat şi că asta se face din clapete – ca la F1 – mă îndeamnă să le acord inginerilor de la Honda un alt 9.
Din interior
Pielea perforată de pe scaune, consola centrală hi-tech, lcd-ul – fără CD de hartă – şi toate butoanele de pe volan te lasă la prima vedere în inferioritate. Dacă trecerea la Honda Accord este un upgrade, atunci primul gând este „la ce bun atâtea butoane“ sau „când le folosesc eu pe toate“. Răspunsul este cam aşa: după primele sute de km parcurşi la volanul maşinii. Totul e perfect funcţional, mai puţin camera de luat vederi inserată în haion, cea care te ajută să vezi ce e în spate atunci când dai în marşarier. Un artificiu inutil, pentru mine, dar de senzaţie, recunosc; că doar d-aia spunem că e o maşină premium. Cred că e de la sine înţeles: pentru interior maşina va primi tot 9.
Acum vine partea care nu îmi place. Adică preţul. Ca orice maşină, mi-aş dori să coste mai puţin. Maşina de test depaşeşte 30.000 de euro, mult, dar nu mai mult decât concurenţa. În funcţie de motorizare şi celelalte dotări, o Honda Accord începe de la aproximativ 20.000 de euro şi poate ajunge la peste 30.000, iar breakul, Tourer-ul este chiar mai scump.
Oferta Honda
Cu alte cuvinte, dacă acum v-ar veni pofta de o Honda, puteţi „procura“ un Accord doar dacă aveţi în buzunar sau cineva vă creditează cu 76.500 de lei fără TVA pentru Accord Comfort Plus 2.0 MT (cutie manuală) sau cu 80.500 de lei pentru acelaşi model cu transmisie automată. Şi astea sunt preţuri la ofertă!
